De anul acesta, companiile care doresc să sprijine ONG-urile vor putea să îşi deducă cheltuielile de sponsorizare în procent de 0,5% din cifra de afaceri (dar nu mai mult de 20% din impozitul pe profit datorat), faţă de 0,3% până acum. Facilitatea reprezintă un argument important pentru organizaţiile care vizează să obţină astfel de contracte.

„Principalul argument fiscal este deductibilitate. Aceşti bani oricum nu rămân în companie – ei pot să meargă la stat sau la o organizaţie non-profit de încredere. Apoi, individual, este munca organizaţiei să îşi construiască încrederea companiilor în activitatea lor, prin transparenţă şi comunicare”, spune Alina Kasprovschi, de la Fundaţia Comunitară Bucureşti.

 

În materialul de mai jos găsiţi cele mai relevante informaţii cu privire la obligaţiile din spatele contractelor de sponsorizare, dar şi cu privire la criteriile pe baza cărora îşi aleg companiile partenerii din zona non-profit.

Ce obligaţii legale există pentru ONG-uri?

ONG-urile nu au obligaţii legale specifice sponsorizării.

“Desigur, la fel ca orice venit al unui ONG, el trebuie înregistrat în contabilitate”, atrage atenţia Alina Kasprovschi, director executiv al Fundaţiei Comunitare Bucureşti.

Aşadar, obligaţiile prevăzute de legislaţia în vigoare se referă la „încheierea unui contract în formă scrisă care să precizeze obiectul, valoarea, durata sponsorizării, precum şi drepturile şi obligaţiile părţilor; în cazul sponsorizării în bunuri evaluarea lor se va face <<la valoarea lor reală din momentul predării către beneficiar>>; nu se pot efectua sponsorizări din fonduri obținute de la bugetul de stat”, spune Mădălina Marcu, director de dezvoltare a resurselor la Asociaţia pentru Relaţii Comunitare (ARC România).

În ceea ce priveşte obligaţiile de raportare, acestea se stabilesc între organizaţie şi sponsor, prin contractul dintre cele două părţi. Legislaţia nu prevede obligaţii specifice de raportare financiară nici pentru ONG şi nici pentru sponsor.

Pentru a creşte încrederea comunităţii şi pentru a lucra cât mai transparent, organizaţia poate alege să comunice public detalii legate de sponsorizările primite, atunci când contractul nu prevede restricţii în acest sens.

“Noi comunicăm public donatorii noştri şi sumele primite de la aceştia, dacă nu există un acord cu ei care prevede ca donatorul să rămână anonim. De asemenea, raportăm ce se întâmplă cu banii pe care îi primim – ce sumă pleacă în comunitate, pe ce proiect, către ce organizaţie/ grup de iniţiativă/ bursier, ce sumă rămâne în fundaţie pentru a acoperi costurile legate de proiect sau de funcţionarea organizaţională. În fine, raportăm ce să întâmplă cu banii, odată ce ei au ajuns la proiectul pe care îl finanţăm. Căutăm mereu variante de a evalua impactul, dincolo de cifrele de bază – câţi oameni beneficiază de proiect, cifre de audienţă etc”, spune Alina Kasprovschi.

Reprezentanţii ARC recomandă ca regulile de raportare stabilite prin contractul dintre cele două părţi să fie direct proporţionale cu valoarea sponsorizării.

„O practică recomandată este existența unei raportări narative si/sau financiare cu un grad de detaliere direct proporțional cu suma primită ca sponsorizare și complexitatea proiectului sponsorizat. Sponsorii cu un grad de formalizare ridicat (care au programe de finanțare sau fundații corporative) încep să aibă proceduri de raportare clare și formalizate”, spune Mădălina Marcu.

Ce acte normative reglementează sponsorizarea?

Sponsorizarea este reglementată atât din punct de vedere legal cât şi fiscal de:

  • Legea 32/1994 privind sponsorizarea

Această lege stabileşte cine poate acorda şi primi sponsorizări, beneficiile sponsorului şi conţinutul cadru al contractului de sponsorizare. Atenţie la următoarele prevederi:

Beneficiarul sponsorizării poate aduce la cunoștință publicului numele, marca sau imaginea sponsorului, dar nu poate face publicitate produselor sau serviciilor sponsorului„Organizația beneficiară poate menționa numele și marca sponsorului, dar nu poate face publicitate comercială. (Poate spune “Mulțumim Coca Cola România”, dar nu poate spune “Beți Coca Cola)”, atrage atenţia Mădălina Marcu, de la ARC România.

Contractul de sponsorizare se încheie în formă scrisă, cu specificarea obiectului, valorii şi duratei sponsorizării, precum şi a drepturilor şi obligaţiilor părţilor.

Nu beneficiază de facilităţi prevăzute în prezenta lege sponsorul care, în mod direct sau indirect, urmăreşte să direcţioneze activitatea beneficiarului. Acest lucru nu înlătură dreptul părţilor de a încheia, potrivit legii, acte juridice afectate de sarcină, dacă prin acestea nu se direcţionează ori nu se condiţionează activitatea beneficiarului.

Facilitățile fiscale nu se acordă în cazul sponsorizării efectuate de către rude ori afini până la gradul al patrulea inclusiv.

 

  • Codul Fiscal

Codul Fiscal stabileşte tratamentul fiscal general al sponsorizării, precum şi facilităţile fiscale de care beneficiază sponsorii – unul dintre cele mai importante argumente pe care organizaţiile le pot aduce în discuţie în momentul în care stau de vorbă cu reprezentanţii unei companii care intenţionează să facă o sponsorizare.

Sumele sponsorizate se scad din impozitul pe profit. Pentru a beneficia de această facilitate fiscală, fondurile direcţionate către o organizaţie fără scop lucrativ trebuie să fie sub cea mai mică dintre următoare limite:

0,5% din cifra de afaceri începând din 2016 sau

20% din impozitul pe profit datorat.

Sumele oferite peste pragul combinat de mai sus nu pot fi deduse de companii din impozitul datorat.

Creditul fiscal, o facilitate atractivă

„România este una din tările cu facilități fiscale atractive pentru sponsorizare în condițiile în care la noi exista un credit fiscal pentru sponsorizare (în anumite condiții)”, atrage atenţia Mădălina Marcu, de la ARC.

În situaţia în care compania nu a avut profit, aceasta poate să apeleze la creditul fiscal. Aceasta îi permite practic să realizeze sponsorizări chiar dacă nu obţine profit în anul respectiv, suma fiind acoperită de un credit fiscal disponibil pe o perioadă de şapte ani. Pe măsură ce situaţia companiei se îmbunătăţeşte, aceasta îşi poate deduce din impozitul pe profit viitor sponsorizările realizate în anii precedenţi şi acumulate în creditul fiscal.

„Totodată, (potrivit noului Cod Fiscal, n.r.) rămâne valabilă prevederea intrată în vigoare la 1 ianuarie 2014, care permite recuperarea, în următorii 7 ani, a cheltuielilor de sponsorizare neutilizate. Astfel, sumele aferente acestor cheltuieli care nu sunt scăzute din impozitul pe profit în anul în care au fost suportate se reportează în următorii 7 ani consecutivi. Recuperarea acestor sume se va realiza în ordinea înregistrării acestora (cronologic), în aceleași condiţii, la fiecare termen de plată a impozitului pe profit (trimestrial/anual)”, spune Ruxandra Sasu, de la Fundaţia Pact.

Ea atrage atenţia că perioada de la finalul anului este cea mai propice pentru solicitarea și respectiv luarea deciziei de acordare de sponsorizări, „întrucât atunci firmele au o imagine de ansamblu privind nivelul cifrei de afaceri și al impozitului pe profit, care le ajută să stabilească nivelul sumei acordate ca sponsorizare”.

Atenţie la donatorii care încearcă să dicteze sau să condiţioneze activitatea ONG-ului

Ruxandra Sasu, de la Fundaţia PACT, este de părere că sponsorul trebuie privit ca un partener, nu doar ca o sursă de finanţare, „iar această calitate trebuie cu atât mai mult respectată, îngrijită şi cultivată pentru a o consolida şi dezvolta”.

În opinia sa, ONG-urile trebuie să se asigure, atunci când accesează fonduri dintr-o donaţie sau din sponsorizări, că acestea provin din activităţi licite şi că donatorii sau sponsorii nu încearcă să dicteze sau să condiţioneze activitatea ONG-ului.

„Să nu acceptăm orice fel de donații și sponsorizări, și nici din partea oricui, ci să ne alegem sursele în acord cu misiunea pe care ne-am asumat-o, pentru a ne păstra etica profesională (spre exemplu, un ONG care lucrează în beneficiul copiilor nu va accepta sponsorizări din partea unor companii producătoare și/sau care comercializează tutun sau alcool) și a nu ne compromite imaginea și reputația”, spune directorul executiv al Fundaţiei PACT.

În acest sens, ea recomandă atragerea unor sponsori care să se ralieze în spatele misiunii ONG-ului. Mai mult, organizaţia trebuie să depună eforturi constante de a fideliza şi cultiva astfel de relaţii.

„Un sponsor-partener nu va direcționa activitatea organizației, ci îi va fi alături pentru a o sprijini în eforturile sale de a-și urmări misiunea pentru care lucrează. Ca orice parteneriat de succes, și relația sănătoasă cu un sponsor are la bază valori și principii legate de roluri și responsabilități clar asumate, echitate, transparență și corectitudine, respect reciproc, recunoaștere a expertizei, încredere și colaborare”, spune Ruxandra Sasu.

Doar una din cinci companii profitabile au ales să acorde sponsorizări în 2014

Doar 21% dintre companiile care au realizat profituri anul trecut au înregistrat cheltuieli de sponsorizare, reiese dintr-un studiu realizat de HOSPICE Casa Speranţei, EY România şi Asociaţia pentru Relaţii Comunitare.

Dintre cele peste 137.900 de companii care au avut profit în 2014, doar 28.545 au avut cheltuieli de sponsorizare, valoarea acestora ridicându-se la 554 de milioane de lei.

Cele mai multe dintre companii au ales să direcţioneze fonduri către educaţie (27%), protecţie socială (20%), sănătate (19%), sport (17%), artă (11%) şi mediu (6%).

In 2015, circa 10% dintre ONG-uri sondate nu cunoşteau facilităţile fiscale legate de sponsorizare, potrivit studiului citat.

De cealaltă parte a baricadei: La ce se uită companiile

AmCham a lansat in 215 un Ghid de investiţii în comunitate în care prezintă atât facilităţile fiscale de care se pot bucura companiile care aleg să direcţioneze fonduri către proiecte de CSR cât şi o serie de bune practici care ar trebui să stea în spatele activităţilor de sponsorizare.

Aşadar, pentru a stabili eligibilitatea unui candidat pentru obţinerea unei finanţări CSR, companiile ar trebui să fie atente la: experienţa de lucru a aplicantului în domeniu, valoarea bugetului şi modul în care distribuirea resurselor solicitate reflectă solicitarea companiei, dar şi la criterii de credibilitate financiară (contul bancar aparține solicitantului și nu unei alte organizații sau unei persoane fizice, nu este localizat într-o țară care oferă facilități fiscale, modalitatea de plata să nu fie în numera etc).

În momentul în care selectează un proiect propus de o organizaţie considerată eligibilă pe baza evaluării de mai sus, AmCham recomandă ca printre criteriile luate în calcul de companie să se numere:

  • relevanța nevoii adresate de aplicant și a grupului țintă de beneficiari, pentru nevoile companiei și ale societății;
  • măsura în care scopul și obiecvele proiectului propus răspund nevoii adresate;
  • gradul de aliniere al planului de activități la scopul și obiectivele comunicate;
  • reflectarea corectă a planului de activități în bugetul total și cel solicitat;
  • gradul de eficiență în alocarea și utilizarea resurselor;
  • existența unui plan de viabilitate a proiectului pe termen lung, cu sau fără implicarea companiei;
  • capacitatea de comunicare a aplicantului cu categorii relevante de grupuri țintă (stakeholderii companiei) cu privire la rezultatele proiectului și a schimbărilor produse;
  • inovație în abordare;
  • capacitate de implicare a altor parteneri (instituții publice sau alte companii);
  • capacitate de implicare a voluntarilor companiei;
  • creavitate și eficiență în gestionarea mai multor tipuri de resurse (ex: servicii pro-bono sau produse, utilizarea unor mecanisme suplimentare de atragere de fonduri etc.).

Bugetul mediu de CSR al unei companii AmCham este de circa 50.000 de euro.


 

Articol de Alexandra Pele. Alexandra a terminat Facultatea de Jurnalism la Universitatea din București și lucrează de peste 5 ani ca jurnalist pe subiecte economice.