Noile fonduri structurale, între entuziasm și realism

După multe luni de așteptare în sectorul ONG, la mijlocul lunii mai au fost lansate primele două apeluri de proiecte din cadrul Programului Operațional Capital Uman 2014 – 2020 (POCU). Pentru organizațiile neguvernamentale se conturează noi oportunități de finanțare și de continuare a unor proiecte pilotate în cadrul fostului POSDRU 2007 – 2013. În contextul în care fostul program operațional a produs numeroase dezechilibre la nivelul sectorului ONG, am discutat cu Octavian Rusu, președintele Centrului pentru Legislație Nonprofit, despre principalele diferențe dintre cele două programe operaționale și despre principalele aspecte pe care ONG-urile trebuie să le aibă în vedere pentru a evita problemele din anii anteriori.

Noile linii de finanțare vin cu vești bune, dar care trebuie tratate cu precauție, astfel încât noile fonduri să nu se dovedească, într-un final, un măr otrăvit pentru organizațiile neguvernamentale.
Prima veste bună este legată de co-finanțarea proiectelor nerambursabile. Dacă în exercițiul anterior ONG-urile trebuiau să asigure o co-finanțare de 2%, pentru perioada 2014 – 2020 co-finanțarea este 0% atât pentru organizațiile neguvernamentale, cât și pentru autoritățile publice locale care vor derula proiecte în cadrul POCU 2014 – 2020. Teoretic, ONG-urile vor fi scutite de stresul asigurării celor 2% din bugetul total al proiectului și se vor putea concentra mai bine pe derularea activităților planificate.
De asemenea, pentru prima dată de la apariția fondurilor structurale în România, în noile proiecte POCU apare noțiunea de costuri simplificate. Practic, autoritățile de management se vor concentra mai mult pe atingerea unor rezultate decât pe verificarea a zeci sau sute de chitanțe care ar trebui să justifice cum s-au cheltuit acei bani pentru atingerea rezultatelor asumate prin proiect.

„Sunt anumite tipuri de activități pentru care poți rambursa bani în funcție de rezultat. De exemplu, un tip de cost simplificat este un cost per absolvent sau de cursant calificat. Nu mai interesează (nn: pe autoritățile de management) cât și cum ai plătit pe formator, cazare, diurnă, ci interesează numărul de persoane calificate. Astfel, organizația este mai flexibilă în cheltuirea bugetelor. Bineînțeles, asta nu exclude auditarea acestor cheltuieli”, explică Octavian Rusu.

 

Atenție la detalii!
Pentru că noile programe prevăzute pentru 2014 – 2020 insistă mult pe finanțarea unor proiecte integrate și cât mai bine conectate la nevoile comunităților locale, Octavian Rusu a făcut o listă cu principalele aspecte pe care viitorii beneficiari trebuie să le ia în calcul înainte de a depune proiecte.

 

Analiza de nevoi

Începând din acest an, nicio propunere de proiect nu va fi acceptată la evaluare dacă nu va fi însoțită de o analiză de nevoi aplicată la nivelul comunității unde se dorește derularea unui proiect. Spre deosebire de perioada 2007 – 2013, dispar acele date statistice globale și abstracte care descriau probleme într-un registru general, accentul fiind pus pe situațiile particulare din comunități. Intenția autorităților este bună, dar Rusu este sceptic în legătură cu autenticitatea și relevanța analizelor de nevoi ce vor însoți viitoarele proiecte.

„O analiză serioasă durează cam șase luni, iar costurile sunt destul de ridicate. Rata de adevăr în aceste studii de piață e destul de mică. Multe dintre ele vor duce fie la o extremă, pentru că nimeni nu poate verifica autenticitatea datelor”, spune Octavian Rusu, subliniind că „esența cercetării ar trebui să fie pe numărului de beneficiari și pe tipul de intervenții în comunitate”.
Pentru a evita analize de nevoi realizate superficial, Rusu recomandă ca „în structura parteneriatului să existe actori care au lucrat cu acele comunități. Cu intervenție sistematică. Organizații care în mod curent intervin în aceleași comunități. Organizațiile locale care lucrează la firul ierbii”.

Structura și calitatea parteneriatelor
Tot ca o noutate vine și modalitatea de construire a parteneriatelor în viitoarele proiecte POCU 2014 – 2020. Nu vor mai exista proiecte derulate exclusiv de organizații neguvernamentale sau de entități private. Pe noile linii de finanțare, este obligatoriu ca în fiecare proiect finanțat să fie implicată o autoritate publică locală. Prin această măsură, autoritățile de management vor să se asigure că proiectele finațate vor avea sustenabilitate și după încheierea efectivă a proiectelor.
Totuși, Octavian Rusu întrevede posibile hibe în felul în care se vor construi anumite parteneriate, în special datorită unor facilități acordate organizațiilor nou-înființate.
„Există riscul ca în aceste consorții să fie atrase organizații noi, pentru că ele beneficiază de 30% din buget din start. Practic, ele vor gestiona doar bugetul”, spune Rusu.
Astfel, parteneriatele vor fi mai mult formale și vor putea pune în pericol proiectele finanțate. De aceea, continuă Rusu, „este important ca Autoritatea locală trebuie să fie principalul beneficiar al proiectului și să și-l asume”.

Tentația bugetelor mari
Cele două apeluri deschise, Dezvoltare Locală Integrată în comunitățile marginalizate în care există populație aparținând minorității rome – Regiuni mai puțin dezvoltate ( măsura 4.1) și Dezvoltare Locală Integrată (DLI 360) în comunitățile marginalizate (măsura 4.2) însumează 350 de milioane de euro ce vor fi investiți în comunități defavorizate din România. Un proiect poate avea un buget maxim de 6 milioane de euro, limita maximă fiind mai ridicată decât în fostele proiecte finanțate în perioada 2007 – 2013. Octavian Rusu este de părere că cifrele acestea mari nu pot fi cheltuite chiar foarte ușor și că entuziasmul bugetelor mari ar trebui temperat. Un prim exemplu este legat de salariile ce pot fi acordate în cadrul unui proiect finanțat prin POCU 2014 – 2020.
Octavian Rusu tratează cu prudență tarifele orare din care vor fi compuse salariile personalului care va lucra în viitoarele proiecte POCU.
„Eu, ca și organizație, nu îmi permit să cer plafoane maximale pentru că viziunea trebuie să fie termen lung. Programele astea trebuie privite ca formă de finanțare a costurilor de resursă umană. Nu pot asigura într-un cashflow aceste costuri de resurse umane, care sunt destul de ridicate, vezi tarif orar de 90 de lei. Da, poate un manager foarte competent trebuie bugetat la pragul maxim. Dar, per ansamblu, trebuie să fac o comibinație între oamenii mai experimentați și cei mai neexperimentați”, spune Rusu.
De asemenea, noile linii de finanțare impun unele restricții privind raportul dintre costurile directe și cele indirecte, lucru ce va complica managementul financiar al proiectelor. Astfel, noua formulă de calcul plafonează costurile indirecte (utilități, sevicii, consumabile sau personal auxiliar) la 15% din costurile cu resursele umane. Mai mult, începând de anul acesta, salariul managerului financiar, al asistentului de proiect sau al expertului în achiziții nu va mai fi încadrat în categoria de cheltuieli directe de management, ci în categoria de cheltuieli indirecte. Astfel vor fi afectate toate acele mici cheltuieli de care depinde funcționarea logistică a unei organizații.
Octavian Rusu crede că aceste limitări bugetare vor obliga organizațiile să angajeze resursă umană ieftină în poziții cheie precum juristul sau expertul contabil. Aceste compromisuri vor afecta, spune Rusu, „nu doar calitatea proiectului, ci și soliditatea organizației”.

Este POCU 2014 – 2020 o versiune îmbunătățită a POSDRU 2007 – 2013?
Până la ora actuală, pe măsura 4.1 a fost depus un singur proiect, iar pe măsura 4.2 au fost depuse alte două proiecte, dar pe site-ul Ministerului Fondurilor Europene sunt contabilizate aproape 400 de schițe de proiect. Câte dintre aceste intenții se vor materializa în proiecte depuse vom afla după data de 1 august 2016, când expiră termenul de transmitere a propunerilor de proiect. Octavian Rusu este rezervat în legătură cu succesul anticipat pentru noile linii de finanțare, pentru că a identificat cel puțin două probleme sistemice. Una este legată chiar de oamenii care au creat arhitectura fondurilor structurale din România.
„Între POSDRU și POCU nu sunt diferențe majore, pentru că sunt aceeași oameni. Nu văd cum poți schimba abordarea autorității, care e preocupată să se acopere de hârtii. Această atitudine este specifică funcționarului public”, spune Rusu.
Altă mare provocare pentru POCU 2014 – 2020 vizează modalitatea în care vor fi evaluate proiectele ce vor fi propuse pentru finanțare. Octavian Rusu constată că, deși s-au lansat linii de finanțare, nu există un mecansim transparent și independent de evaluare a proiectelor. De altfel, proiectele depuse în această perioadă vor fi evaluate de aceleași instituții și personal din subordinea Ministerului Fondurilor Europene care, în perioada 2007 – 2013, au permis derularea unor proiecte falimentare. Eșecul acestor proiecte s-a tradus prin pierderea a 420 de milioane de euro și mai multe dosare de corupție instrumentate de DNA.